Familia Schneider

Contribuţia muzicală a familiei Schneider (originară din Ghimbav) este până în acest moment prea puţin cunoscută chiar şi în rândul muzicienilor şi oferă unele surprize foarte plăcute prin prisma tratatelor muzicale, dar şi a repertoriului şi inventarului de instrumente păstrat.

Primul reprezentant şi din punct de vedere compozitoric, cel mai important este MARTIN SCHNEIDER. Născut în anul 1748 la Ghimbav, ca fiu al unui campanator (clopotar), Martin Schneider frecventează din anul 1761 cursurile gimnaziului Honterus unde absolvă clasele superioare. La vârsta de 22 de ani pleacă la Pressburg - Posonium astăzi Bratislava (Slovacia) pentru a studia muzica. După întoarcerea la Braşov Martin Schneider devine în anul 1772 Concantor la Biserica Neagră şi din anul 1774 Cantor (Director chori) şi totodată „collega” la gimnaziu. La data de 6.7. 1773 se însoară cu Agnetha Lang cu care va avea 10 copii, născuţi între anii 1774 - 1799. Unul dintre aceşti copii este şi PETRUS GOTTLIEB SCHNEIDER, cel care va deveni organist şi constructor de orgi.

Martin Schneider a fost şi cel care a prelucrat cartea de corale a Bisericii evanghelice din Braşov în anul 1779. Această carte nouă de corale a avut o răspândire deosebită în toată zona şi există şi astăzi în arhivele diferitelor biserici. De abia în anul 1900 a fost înlocuită de cartea de corale elaborată de J.L.Bella (Sibiu) şi R.Lassel (Braşov)

De interes deosebit este lucrarea sa amplă „Passions – Historie” adică Patimile după Matei, scrisă în anul 1774, o primă lucrare oratorică compusă la Braşov. Distribuţia este formată din 6 solişti (evangelist, Iisus, Petru, Iuda, Pilat, servitoare), cor şi orgă. După capătul patimilor mai apar instrumente de suflat şi cordari, dar acest pasaj se pare că este o inserţie în  slujba de vinerea mare şi limba folosită este latina (spre deosebire de restul lucrării, care este în germană).

Cea mai amplă lucrare este însă tratatul în patru volume „Grundlage zur Praktische Tonkunst für jeden Liebhaber, insonderlich für den angehenden Violinspieler, Singer, Klavierspieler und Orgelspieler, der zugleich die Musikalische Composition lernen will“ Acest manual de teorie muzicală în patru volume urma să le fie de folos acelora , care doresc să înceapă cu primele noţiuni de muzică şi gradual să progeseze până la compoziţiile pentru patru voci. Pentru aceştia Martin Schneider a scris acest Compendium după cum ne relatează în prefaţa primului volum. Autorul încheie prefaţa volumelor cu dorinţa ca această lucrare să le ajute multora , care din amatori vor deveni cunoscători, şi semnează la data de 18. ianuarie 1803, Kronstadt in Siebenbürgen.

O lucrare foarte amplă şi riguroasă, cu o abordare a tuturor domeniilor de interes pentru amatorul de muzică, dornic să înveţe un nou limbaj – cel muzical.

Interesant mi se pare folosirea unui termen, apare în perioada clasică ,urmând să devină mai ales în romantism un termen foarte des folosit: „geniu” – compozitorul se dezvoltă de la un „meşteşugar” – J.S.Bach, la un copil minune „Mozart” şi apoi devine un geniu .......
Acest compendiu – tratat de muzică – este primul manuscris muzical important scris la Braşov după caietele teoretice copiate de Daniel Croner. (1656-1740)  Astfel avem deja două tratate muzicale din Braşov, care reliefează mai bine nivelul de pregătire al dascălilor şi poate al acelora , care doreau să se iniţieze în această artă.

Exemplele muzicale din interiorul tratatului sunt poate cele mai interesante, datorită faptului că ne oferă un repertoriu, despre care nici nu am ştiut că există. Muzică de orgă din Braşov la cumpăna dintre secolele XVIII-XIX. Nivelul general al acestor compoziţii pentru orgă nu este unul foarte ridicat, şi totuşi putem găsi printre aceste compoziţii cel puţin 5 lucrări instrumentale care pot fi aşezate lângă orice altă lucrare din acel timp din Europa. Muzica de orgă a suferit un declin puternic odată cu reducerea influenţei bisericii şi al secularizării - şi acest lucru s-a schimbat doar cu venirea lui Mendelssohn.

Martin Schneider a fost până acum un ilustru necunoscut şi aceasta pe nedrept. Cu activitatea şi lucrăriile sale a lăsat o mărturie a vieţii muzicale din Braşov la cumpăna dintre veacuri. Tot de numele său se leagă şi prima instituţie muzicală care aduna benevol membrii săi în scopul interpretării muzicii : COLLEGIUM MUSICUM . Această asociaţie s-a constituit din amatori şi profesionişti care se întâlneau de două ori pe săptămână , în auditoriul gimnaziului, pentru a studia un repertoriu , care ulterior era prezentat şi în public, de obicei sâmbăta de la ora 16-19.

Protocolul de început al activităţii s-a semnat pe 24.10 1767 la Braşov şi a cuprins următorii semnatari: Lucas Hermann, Organist , 5 gimnaşti orăşeneşti, prefectului gimnaziului, 5 corişti, 5 elevi ai gimaziului, 4 persoane fără funcţie deosebită şi un constructor de orgă. Printre aceşti cinci corişti îl întâlnim şi pe tânărul de 19 ani Martin Schneider. Dacă această asociaţie a activat până la desfiinţarea ei în anul 1784 nu putem ştii, însă este important să consemnăm activitatea unei grupări muzicale care avea ca scop prapagarea repertoriului valoros. S-au achiziţionat partituri şi ştime la oratorii, 35 de simfonii, s-au primit note în regim de donaţie la numeroase lucrări ale compozitorilor: Hasse, Dittersdorf, Telemann, C.Ph.E.Bach, Hertel, Graun. Bernasconi, Paganelli, Thessarini, Stölzel.

Martin Schneider a fost cantor la catedrală (Biserica Neagră) doar între anii 1772-1792. Apoi a devenit predicator la două biserici evanghelice din oraş. Faptul că a compus mai departe şi mai ales că a scris tratatul muzical pe vremea când era predicator la Blumena, ne demonstrează că interesul său pentru muzică a rămas neschimbat şi că probabil a activat mai departe şi pe plan muzical. În orice caz a reuşit să predea această tradiţie fiului său Petrus Gottlieb Schneider.

Martin Schneider îndeplineşte activitatea muzicală la biserica parohială (Biserica Neagră) până în anul 1792, când devine predicator la biserica evanghelică din Blumena. În anul 1799 devine predicator superior (Oberprediger) la biserica Bartolomeu. Martin Schneider moare la data de 8.2. 1812 la Braşov de un edem.

 

PETRUS GOTTLIEB SCHNEIDER Despre fiul lui Martin Schneider ne sunt păstrate mult mai puţine date, nici măcar data naşterii sau a decesului nu este deocamdată descoperită. Prima menţiune o aflăm la cununia sa ,la data de 25.11.1812, cu Juliana Devai din Apaţa. În matricolele de nuntă la funcţia sa apare titulatura: Stadt Organist – organistul oraşului – o referire clară la Biserica Neagră. Alte referiri despre el nu s-au putut afla din documentele cercetate.

El va avea doi copii - pe Juliana Emilie Schneider n. 1814 şi Carl Schneider n. 1817
Paralel cu profesia de organist se pare că a învâţat şi construcţia de orgi, deoarece îl vom găsi ca meşter al unor orgi:Ucenic la orga din Caţa 1803, Orga din Şercaia (distrusă 1917), Reparaţia orgii din Avrig.
Orga din biserica evanghelică maghiară din Braşov 1836, Orga din Roadeş 1838, Orga din Hălmeag 1838 – 1845 (!) Alte instrumente despre care se presupune că le-ar fi făcut sunt cele din Martineşti şi Zălan (jud CV). Despre alte date din biografia lui Petrus Gottlieb Schneider mai trebuie să aşteptăm noi descoperiri din arhive. Orga din biserica maghiară din Braşov este lăudată într-o descriere a unui vizitator , cunoscător al muzicii, care îi laudă curăţenia intonaţiei, sunetul plăcut şi soliditatea materialului. În orice caz Petrus Schneider a fost constructorul de orgă , care l-a cunoscut pe C.A.Buchholz la venirea sa la Braşov în anul 1836. Pe atunci fiul său avea 19 ani. Îl recomandă lui Buchholz pentru a-l ajuta la construcţia orgii.

 

CARL SCHNEIDER  31.3.1817 – 18.3.1875
Este fiul lui Petrus Gottlieb şi nepotul lui Martin Schneider.
În anul 1836 intră în contact cu maestrul de orgi Carl August Buchholz şi participă la construcţia marii orgi din Biserica Neagră între anii 1836-1839. După terminarea ei particpă la construcţia orgii din Stralsund (Germania) unde o va întălni pe Friederike Eggerts, viitoarea sa soţie. În anul 1841 se întoarce şi dezvoltă o activitate foarte prolifică de constructor de orgă. În decurs de 34 de ani construieşte cel puţin 20 de orgi cu 1 şi două manuale. Din punct de vedere artistic şi stilistic sunt în totalitate în tradiţia constructorului Berlinez. Atât calitatea lucrăturii , cât şi valoarea artistică sunt de o certă importanţă europeană. Avem orgi foarte valoroase cu două manuale şi 18 -25 de registre la Agnita, Seleuş, Laslea mare şi Livezile. Celelalte instrumente sunt cu doar un manual dar cu aceeaşi calitate mult peste nivelul altor constructori de orgă din Transilvania. Schneider a construit şi la mai mare depărtare de Braşov, a devenit un constructor cunoscut în toată  Transilvania şi a fost chemat şi la Iaşi pentru a confecţiona o orgă. Carl Schneider a fost cel mai prolific constructor de orgi din Braşov din secolul al XIX-lea. În ultimii ani ai vieţii sale îi va lua locul Jozsef Nagy, venit din Budapesta – care va da ştafeta mai departe lui Carl Einschenk. Aşa tradiţia construcţiei de orgi se păstrează la Braşov din anul 1780 când Johann Prause a devenit primul constructor de renume, care îşi mută atelierul în oraşul nostru. Carl Schneider a murit la data de 18.3. 1875 de febră tifoidă.