Gheorghe Dima

1847 - 1925

Gheorghe Dima, mezinul familiei, se naşte la 28 septembrie (10 octombrie stil nou) 1847.

După absolvirea liceului real la Viena, Gh. Dima se îndreaptă spre Politehnica din Karlsruhe (1866) cu gândul unei cariere lipsite de griji materiale. Dar glasul sufletului său a fost mai puternic.Urmează cursuri de canto la Baden, şi la Viena. Continuă la Graz studiile de armonie şi contrapunct. Între anii 1872-1874 este student la Conservatorul din Leipzig.

Vocea sa frumoasă, de bas, se face remarcată în concertele şi recitalurile susţinute în calitate de artist concertist. În toamna anului 1874 Gh. Dima revine la Braşov. Ocupă postul de profesor de muzică la Şcolile Centrale Române şi preia conducerea Reuniunii române de gimnastică şi cântări. Între anii 1878-1880 Gheorghe Dima se stabileşte la Leipzig, pentru desăvârşirea studiilor muzicale.Studiază pianul şi compoziţia, armonia şi contrapunctul, canto şi istoria muzicii. Conservatorul din Leipzig, renumit pentru profesionalismul său, îi conferă lui Gh. Dima statutul unui muzician complex, stăpân pe arta sunetelor. Leipzig îi marchează definitiv destinul artistic, permiţându-i pe lângă studii temeinice de specialitate şi acumularea unei solide culturi muzicale de vastă erudiţie.La 1 mai 1881, Gheorghe Dima se stabileşte la Sibiu, determinând începutul unei noi ere în viaţa artistică, culturală, socială şi naţională a acestui important centru românesc. Faima Reuniunii române de muzică din Sibiu se răspândeşte în toate părţile locuite de români.La scurt timp i se oferă conducerea corului catedralei ortodoxe.Primeşte apoi catedrele de muzică vocală şi instrumentală la Seminarul teologic, la Şcoala normală, precum şi la Şcoala civilă de fete "Astra" din Sibiu. Pe lângă acestea, datorită personalităţii, priceperii şi măestriei sale, este numit dirijor şi la Societatea "Hermannstädter Mannergesang Verein". Gh. Dima devine, astfel, conducătorul şi îndrumătorul vieţii muzicale sibiene, timp de aproape două decenii. Aici compune balada pentru solişti, cor mixt şi orchestră "Mama lui Ştefan cel Mare" (1884), pe versuri de D. Bolintineanu, "Hora" pentru cor mixt şi orchestră (1883), pe versuri de V. Alecsandri, piese corale laice şi religioase, împreună cu numeroase lieduri.

Între acestea, la loc de cinste, se situează ciclul de lieduri pe versuri de M. Eminescu (1896), traduse în limba germană de către Maria Bologa-Dima.

La cererea insistentă a braşovenilor, care aveau şi puţină invidie pe realizările muzicale ale sibienilor, Gheorghe Dima revine în oraşul natal, în anul 1899. Îşi ocupă catedra de muzică la şcolile româneşti din Braşov şi i se oferă conducerea corului Bisericii ortodoxe "Sf. Nicolae" din Schei, a Reuniunii române de gimnastică şi cântari, precum şi a Societăţii teatrale române "Reduta". Având concursul Capelei orăşeneşti şi al Societăţii Filarmonice din Braşov, Gh. Dima prezintă titluri celebre din repertoriul muzical internaţional alături de cele mai izbutite creaţii româneşti. Gh. Dima s-a preocupat şi de îndrumarea vieţii muzicale a formaţiilor corale de la sate. Suferă o detenţie de l7 luni, pentru "colaboraţionism", în închisorile din Braşov, Tg. Mureş şi Cluj. În acest răstimp a compus mai multe piese religioase .Crăciunul anului 1917 îl petrece în capela închisorii din Cluj unde, împreună cu corul său de robi, a colindat : "O, ce veste minunată". În luna iulie 1919 Gheorghe Dima se întoarce triumfal la Cluj. Cu sprijinul lui Tiberiu Brediceanu i se încredinţează nobila misiune de înfiinţare a Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică. S-a stins din viaţă în ziua de 4 iunie 1925 în locuinţa sa de la conservatorul clujean, instituţie care îi poartă numele. A lăsat muzicii româneşti o creaţie originală, unitară şi reprezentativă, numărând peste 225 de titluri.

Scroll to top