Henri Nouveau / Henrik Neugeboren

(1901 - 1959)

Există artiști care reușesc să exceleze în mai multe domenii, ducând simple preocupări personale la nivel de artă. Deși necunoscut în România, dar apreciat în Franța și Germania, Henri Nouveau a fost un artist polivalent, pasionat în egală măsură de muzică, pictură și literatură, a cărui operă, memorie, merită să fie recuperată. În Germania există și astăzi un monument închinat lui Bach, prin care Henri Nouveau, autorul său, a reușit să vadă concret muzica, dând expresie sinesteziei artelor visată de grupul Călărețului albastru (Der Blauer Reiter). (Povești săsești)

HENRI NOUVEAU, pe numele real Heinrich (Henrik) Neugeboren, a fost compozitor, pictor, scriitor sas, născut la Brașov.

Primeşte primele îndrumări artistice de la Hans Mattis-Teutsch. Între anii 1921–1925 studiază la Şcoala Superioară de Muzică din Berlin. Participă la concertele ce acompaniau expoziţiile Der Sturm. În 1925 se stabileşte la Paris. Îşi continuă studiile la Şcoala Normală de Muzică.

Între 1927–1929 revine în Germania. Vizitează Bauhaus-ul, unde îi cunoaşte pe Paul Klee şi Wassily Kandinsky. În 1929 se întoarce la Paris, unde se stabileşte definitiv. La îndemnul lui Theo van Doesburg organizează prima sa expoziţie personală (1930). În 1946, participă la expoziţia Salon des Realites Nouvelles. Adoptă, sfătuit de Francis Picabia, pseudonimul Henri Nouveau. Henri Nouveau se conturează ca o personalitate artistică complexă (muzician, pictor şi poet). A frecventat cercurile ce gravitau în sfera abstracţionismului şi a suprarealismului. Arta sa este imaginativă, sincretică şi intelectualizată. În creaţia sa se pot distinge două orientări fundamentale: una “constructiv-abstractizantă” şi alta “vizionar-iraţională”.