Paul Richter

(1875 - 1950)

PAUL RICHTER s-a născut în 1875 la Braşov. Foarte devreme începe să cânte improvizaţii la pian, putând astfel să-l înlocuiască pe tatăl său, care este şi organist. Scrie prime mici compoziţii. Abia la începutul anilor 1890 talentul lui Paul este recunoscut de compozitorul şi cantorul Rudolf Lassel. Lassel este acela care îl pregăteşte pe Richter pentru studiul la facultatea de muzică din Leipzig.

Paul Richter se implică mai ales în promovarea vieţii muzicală a Braşovului: îi aduce la conducerea Filarmonicii din Braşov pe care o ridicase la un nivel apreciabil pe Richard Strauss, George Enescu şi Felix Weingartner. Nu ezită să cânte cu filarmonica “Olandezul Zburător” de Wagner sau simfonia a 8-a de Bruckner. Astfel aduce viaţa muzicală braşoveană începând cu sfârşitul secolului al IXX-lea la un nivel nemaiîntâlnit. În 1918 Richter este numit ca urmaş al lui Alfred Nowak în funcţia de dirijor al orchestrei orăşeneşti. În anul 1928 obţine mult doritul titlu de director general de muzică.

În 1935 lui Paul Richter i se oferă cea mai importantă funcţie la care putea visa un muzician sas: aceea de director al Asociaţiei Muzicale Hermania din Sibiu. Asociaţia fusese constituită din fuziunea Asociaţiei Muzicale din Sibiu şi a corului bărbătesc Hermania. Bolnav fiind, este nevoit să renunţe la această funcţie deja în 1936. În 6 iunie 1936 Richter concertează pentru ultima dată în oraşul său natal.

După o boală grea moare în 1950. Opera sa conţine multe piese pentru cor şi pian, compoziţii camerale pentru diverse formaţii şi câteva piese pentru pian şi orgă. În adâncul inimii Paul Richter a fost un adevărat iubitor al muzicii simfonice, punând în scenă de câte ori putea forme ample simfonice cu orchestre mari. Abordarea armoniilor este cea a romantismului târziu, Richter făcând divagaţii în pentatonică. Preferă efecte ale muzicii şi armonii desăvârşite tehnicii contrapunctului.