Tiberiu Brediceanu

(1877-1968)

Născut la Lugoj în vestita familie a Bredicenilor, TIBERIU BREDICEANU, fiul cel mare al lui Coriolan Brediceanu, s-a iniţiat de mic în studiul muzicii, însoţindu-l pe tatăl său la repetiţiile corului din oraş, acesta fiind o formă de manifestare culturală de mare importanţă în viaţa românilor lugojeni. A primit primele lecţii de muzică de la mama sa, fiica inginerului Constantin Rădulescu, iar de la mătuşa sa, Sofia Vlad, mama poetului Victor Vlad Delamarina, a învăţat primele metode de culegere şi transpunere pe note muzicale a cântecelor populare. La vestitele cenacluri ale Sofiei Vlad l-a întâlnit adesea pe Alexandru Mocioni, de la care a învăţat să preţuiască muzica clasică. Ulterior, opera sa avea să reflecte o îmbinare a celor două tendinţe, populară şi academică, motive autentice din folclorul românesc fiind exprimate în formă clasică. Cum vocaţia sa pentru muzică s-a manifestat din copilărie, părinţii i-au asigurat toate condiţiile pentru a putea să studieze ceea ce dorea. Şi-a început studiile la Lugoj, continuându-le apoi la Blaj, Sibiu şi Braşov, cu muzicieni cunoscuţi ai vremii. A fost influenţat în mare măsură de Ion Vidu, ajuns dirijor al corului din Lugoj, care s-a ocupat cu mult interes de educaţia sa muzicală.

A urmat studii juridice la Budapesta, Bratislava, Viena şi Roma şi a obţinut doctoratul în drept în 1902, la universitatea din Cluj, dar a fost, deopotrivă, şi unul dintre cei mai remarcabili compozitori bănăţeni ai epocii sale, în anii studenţiei completându-şi studiile muzicale de armonie, compoziţie şi contrapunct cu marii maeştri ai timpului. După absolvirea facultăţii, ca angajat al băncii “Albina” din Sibiu iar apoi ca director al sucursalei din Braşov a dispus şi de timpul necesar pentru preocupările sale muzicale. Primele compoziţii Primele sale compoziţii datează din anii adolescenţei, când a transcris şi armonizat câteva caiete de jocuri populare româneşti şi a publicat în revista “Musa română” din Blaj cântece culese şi stilizate de el.

Excelent cunoscător al folclorului bănăţean şi ardelean, pe care l-a descoperit în bună parte, Tiberiu Brediceanu a debutat cu scene lirice şi coregrafice printre care “Poemul muzical etnografic Transilvania”, „Banatul”, „Crişana şi Maramureşul în port, joc şi cântec”, „La şezătoare” sau „Seara mare”, care au fost puse în scenă cu prilejul marilor serbări ale Astrei în mai multe localităţi româneşti din Transilvania. Încă în anii dinaintea primului război mondial organizase numeroase programe muzicale în Ardeal şi Banat şi, cu ajutorul prietenilor, pusese în scenă operetele sale folclorice, printre care opereta “La şezătoare”, care avusese un mare succes la Timişoara şi în alte părţi. La operetele şi concertele cu melodii din bogatul repertoriu al lui lui Tiberiu Brediceanu au luat parte şi numeroase formaţii de cor iar cântecele auzite au fost răspândite în întreaga ţară. Remarcabile sunt şi compoziţiile simfonice ale lui Tiberiu Brediceanu “Patru dansuri simfonice” sau “Jocurile românilor pe teme populare”, suitele pentru vioară şi pian, prelucrările de colinde, doine, cântece şi balade româneşti, dar mai ales “Mioriţa”, cu şase teme ale baladei pentru cvartet vocal şi pian, care au îmbogăţit muzica românească cu lucrări deosebit de valoroase. De la Tiberiu Brediceanu s-au păstrat numeroase studii de istoria muzicii, precum “Iacob Mureşanu”, „Historique et état actuel des recherches sur la musique populaire roumaine”, o comunicare susţinută la congresul artelor populare de la Praga în 1928, „Muzica din Banat şi compozitorul Ion Vidu”, „Histoire de la musique roumaine en Transylvanie”, apărută la Bucureşti în 1938, precum şi studii despre coregrafia de inspiraţie populară.

A scris numeroase articole de presă şi a ţinut numeroase conferinţe şi comunicări de muzicologie şi folclor, foarte apreciate, precum şi evocări despre compozitori români.

Valoroase sunt şi memoriile sale, publicate când avea 90 de ani. Valorificarea melosului popular, culegerea a peste 800 de cântece şi jocuri româneşti autentice de la ţăranii şi lăutarii satelor şi transcrierea folclorului muzical-literar din 82 de comune bănăţene pe note muzicale, respectând fidel creaţia populară colectivă, şi cele 170 de cântece şi doine, colinde şi balade, bocete şi dansuri culese în Maramureş constituie cea mai bogată operă a sa, pentru care a primit Marele Premiu Naţional din partea Societăţii compozitorilor români, în 1937 devenind membru corespondent al Academiei Române. Timp de jumătate de veac, Tiberiu Brediceanu a cules din popor, şi din alte ţinuturi româneşti, peste o mie de cântece pe care le-a transcris pe note şi a înregistrat numeroase melodii, colecţia fiind donată în 1949 Institutului de folclor al academiei.

A participat activ la înfăptuirea Marii Uniri din 1918, ca deputat ales al Braşovului la Alba Iulia, şi a fost apoi directorul departamentului cultelor şi instrucţiunii publice în cadrul Consiliului Dirigent din Sibiu, ocupându-se de muzeele şi teatrele din Ardeal şi Banat şi organizând în aceste ţinuturi primul turneu al teatrului naţional din Bucureşti. În vara anului următor a fost numit şef al resortului ocrotirilor sociale şi al artelor, cu rang de ministru, iar apoi a fost ales deputat în primul parlament al României Mari din partea circumscripţiei Bocşa Montană. Personalitate culturală marcantă, Tiberiu Brediceanu a fost iniţiatorul unor proiecte de anvergură naţională: a fost membru fondator al teatrului naţional din Cluj, inaugurat la 1 decembrie 1918, al conservatorului de muzică şi artă dramatică din acelaşi oraş în primăvara anului următor, a deschis opera română din Cluj, a înfiinţat un conservator de muzică al Astrei din Braşov fiind preşedintele acestuia de la fondare, apoi director general al operei din Bucureşti, membru fondator al Societăţii Compozitorilor Români, membru corespondent al Academiei Române şi membru corespondent al “Société française de musicologie”, unde a desfăşurat o prodigioasă activitate pentru promovarea valorilor muzicale româneşti, fiind un adevărat ambasador al românilor. Renumitul compozitor şi folclorist a încetat din viaţă în decembrie 1968, la Bucureşti, la venerabila vârstă de 91 de ani, şi a fost înmormîntat la Lugoj, alături de tatăl său.

sursa: https://www.pressalert.ro

Tiberiu Brediceanu
Scroll to top